Porumb

Porumbul, (Zea mays), numit și porumb sau porumb indian, plantă de cereale din familia ierbii (Poaceae) și bobul său comestibil. Porumbul este utilizat ca hrană pentru animale, ca hrană umană, ca biocombustibil și ca materie primă în industrie.

Porumbul a devenit un aliment de bază în multe părți ale lumii, producția totală de porumb depășind-o pe cea de grâu sau orez. Pe lângă faptul că este consumat direct de oameni, porumbul este folosit și pentru etanolul din porumb, furaje pentru animale și alte produse din porumb, cum ar fi amidonul de porumb și siropul de porumb. Soiurile bogate în zahăr numite porumb dulce sunt cultivate de obicei pentru consumul uman ca boabe, în timp ce soiurile de porumb de câmp sunt folosite pentru hrana animalelor, diverse utilizări alimentare pe bază de porumb (inclusiv măcinarea în făină de porumb sau masa, presarea în ulei de porumb și fermentarea și distilarea în băuturi alcoolice cum ar fi whisky bourbon) și ca materii prime chimice. Porumbul este, de asemenea, utilizat la fabricarea etanolului și a altor biocombustibili. Porumbul este cultivat la scară largă în întreaga lume și se produce o greutate mai mare de porumb în fiecare an decât orice alt tip de cereale. În 2014, producția mondială totală a fost de 1,04 miliarde de tone.

Cultivarea și recoltarea porumbului

În Europa, porumbul este semănat între aprilie și mai; germinează și înflorește în iulie și august. Sâmburii de porumb se formează după polenizare și cresc pe măsură ce se umplu cu zahăr (amidon), proteine ​​și lipide, înainte de a se coace complet în octombrie. Porumbul este recoltat atunci când miezurile încep să devină galbene și când un punct negru este vizibil la baza miezului. Pentru condiții optime de depozitare, porumbul necesită un mediu uscat (între 9% și 15% umiditate maximă).

Se recomandă să nu se cultive două culturi succesive de porumb pe aceeași suprafață de teren, datorită cerinței ridicate de azot. În mod ideal, ar trebui să fie plantat după o recoltă de leguminoase, cartofi sau spelta care necesită puțin azot. Porumbul necesită, de asemenea, sol irigat de cantități mari de apă.

Aproximativ două treimi din cantitatea de porumb produsă în întreaga lume sunt utilizate ca furaj. În unele ţări randamentul mediu atinge cantitatea de 10 t/ha, iar o mare parte a acestei cantităţi este recoltată în stare matură, şi utilizată ca cereale furajere. Atât porumbul boabe, cât şi porumbul însilozat este hrana cu conţinutul caloric cel mai ridicat cu care pot fi hrănite animalele, şi care conţine mai mult ulei decât grâul sau orzul, dar are un conţinut de proteine mai mic decât alte plante cerealiere.

Datorită conţinutului ridicat de amidon porumbul se descompune încet în rumenul vitelor, astfel se utilizează în cerc larg ca resursă energetică de importanţă vitală. Deoarece porumbul este digerat şi trece încet prin animal, procesul de digestie durează mai mult, astfel planta fiind valorificată în procent mai mare în comparaţie cu alte plante furajere, ca de exemplu grâul sau orzul.

Din regimul nutriţional al păsărilor nu poate lipsi o cantitate mare de furaje cu conţinut caloric ridicat, deci utilizarea porumbului este foarte răspândită datorită conţinutului energetic de 15 Mj/kg (raportat la materia uscată) care poate fi metabolizat. Păsările digeră cu uşurinţă porumbul care are un conţinut ridicat de amidon, este gustos şi nu conţine materiale antinutritive.

Datorită valorii energetice comestibile (DE, Digestible Energy) ridicate şi conţinutului redus de proteine porumbul este indispensabil în hrana porcinelor, atât boabe cât şi sub forma de amestec de ştiuleţi însilozaţi.