Floarea soarelui

Floarea-soarelui este una dintre cele mai importante plante oleaginoase cultivate pe Terra. Uleiul extras din semințele de floarea-soarelui constituie 13% din producția mondială de ulei. Extracția se realizează prin presare, randamentul normal la extracție este în jur de 45%. Turtele de floarea-soarelui au un conținut mare de proteine (45-55%), reprezentând un furaj valoros. Calatidiile (resturile de inflorescența) se pot folosi în alimentația animalelor. Tulpină este bogată în potasiu, fiind folosită pentru producerea carbonatului de potasiu.

Maturitatea poate fi considerată atinsă atunci când 80-85% din calatidii au culoarea brună. Perioada de recoltare în România este între 20 august-15 septembrie. Recoltarea se realizează mecanizat, când umiditatea achenelor este de 15% și este indicat să se finalizeze când acestea au umiditatea de 9-10%. Recoltarea prea devreme duce la cheltuieli de uscare și deprecierea recoltei. De asemenea, recoltarea efectuată prea târziu poate duce la pierderi (chiar și 1t/ ha).

Valorificarea recoltei de floarea soarelui

Recolta de floarea soarelui poate fi valorificată prin mai multe mijloace şi forme. Două dintre cele mai importante sunt: în alimentaţia animalelor (șrot) şi pentru ulei.

Ulei

Cel mai mare segment de piață pentru floarea-soarelui este extragerea uleiului prin zdrobirea semințelor. Uleiul este apoi utilizat în industria alimentară, fie că ingredient pentru fabricarea produselor alimentare semifinite sau finite, fie este îmbuteliat că produs final. Uleiul de floarea-soarelui poate fi segmentat în continuare în uleiuri de bază, care sunt comercializate la volume mari și prețuri mici, și uleiuri de specialitate, comercializate la volume mici și prețuri ridicate, cum ar fi produse premium și certificate, precum comerțul ecologic și echitabil.

Uleiul este apoi utilizat în industria alimentară, fie că ingredient pentru fabricarea produselor alimentare semifinite sau finite, fie este îmbuteliat că produs final.

Puii de carne au o mare cerere de proteine brute și de aminoacizi și, prin urmare, au nevoie de o sursă de proteine bogată în aminoacizi. Rezultatele dintr-un sondaj recent din industrie indică faptul că marjele tipice de șrot de soia adăugate sunt în regimul de hrană al păsărilor este de 29,4% în hrana pentru puii mici și 23,8 % în hrana pentru puii maturi.

Uleiul de floarea-soarelui poate fi segmentat în continuare în uleiuri de bază, care sunt comercializate la volume mari și prețuri mici, și uleiuri de specialitate, comercializate la volume mici și prețuri ridicate, cum ar fi produse premium și certificate, precum comerțul ecologic și echitabil.

Șrot

Șrotul rămas după extragerea uleiului este o sursă bogată de proteine și reprezintă un excelent furaj pentru animale, în special pentru rumegătoare.

Comparativ cu soia, șrotul de floarea-soarelui conține aminoacidul lizină și energie mai redusă, dar are un conținut mai mare fibre și metionină.

Cojile separate de semințe au un conținut ridicat de fibre și un conținut scăzut de proteine și, prin urmare, au o valoare furajeră comercială scăzută, astfel încât acestea sunt adesea arse că sursă de căldură pentru instalația de zdrobire.

La fiecare 100 de kilograme de semințe de floarea-soarelui zdrobite, procesatorul obține aproximativ 40 de kilograme de ulei, 35 de kilograme de șrot bogat în proteine și 25 de kilograme de subproduse.