Șrotul de floarea soarelui

Șrotul de floarea soarelui

Floarea soarelui se clasifică printre soia, rapița, semințele de bumbac și arahide ca una dintre cele mai importante culturi anuale de semințe oleaginoase în ceea ce privește tonajul (FAO, 2012). Semințele de floarea-soarelui sunt utilizate în principal pentru uleiul lor, dar, ca și în cazul altor semințe oleaginoase, masa lăsată în urmă după extracția uleiului este un produs valoros datorită conținutului ridicat de proteine. Srotul de floarea-soarelui (SFM) conține aproximativ 40% proteine ​​atunci când semințele decojite sunt extrase mecanic, aproximativ 50% atunci când un solvent organic este utilizat pentru extracția uleiului și 53-66% pentru făină degresată similară preparată din semințe decorticate (Bau și colab., 1983).

Srotul de floarea-soarelui este un produs secundar al zdrobirii semințelor de floarea-soarelui pentru ulei. Conținutul de nutrienți al SFM variază în funcție de tipul de prelucrare utilizat pentru extragerea uleiului. Solventul extras SFM are concentrații mai mari de proteine ​​și concentrații mai mici de ulei și fibre în comparație cu SFM extras mecanic. SFM dezgolit va avea concentrații de proteine ​​ușor mai mari și mai puține fibre. Proteina din SFM este mai solubilă decât SBM (34 vs 17% din N, respectiv), dar procese precum extrudarea scade solubilitatea.

În prezent, srotul de floarea-soarelui este utilizat în principal pentru iepuri și rumegătoare (ratele de încorporare respective sunt de 10-12% și 10-20%). Au fost observate niveluri pentru păsările ouătoare (mai puțin de 5%) sau porci (mai puțin de 1%) (OECD, 2007). Faina decorticată, în care conținutul de proteine ​​a crescut cu aproape 40% printr-o decojire eficientă, poate fi o hrană utilă pentru puii de carne și porcii de îngrășat. În aceste cazuri, ratele de încorporare a făinii de floarea-soarelui decorticate anterior pot fi apoi mărite la cel puțin 10% (OECD, 2007).

Srotul de floarea soarelui este mai degradabil din punct de vedere ruminal (74% din proteinele brute) decât srotul de soia (66%) sau srotul de rapiță (68%). Srotul de floarea-soarelui este bogat în proteine, dar, din cauza lipsei unui conținut suficient de lizină, este mai potrivit pentru rumegătoare decât pentru non-rumegătoare (OECD, 2007).