Soia

Soia (Glycine max) este o plantă oleo-proteică cultivată pentru semințele sale bogate în proteine (27-50%) și grăsimi (17-27%). Plantă se folosește în alimentația oamenilor, în obținerea furajelor combinate, pentru producția de făînă, pentru extragerea grăsimilor sau pentru producerea de lapte, sosuri sau supe. Proteină caracteristică soiei este glicinina. Această este ușor digestibilă și se apropie mult de caracteristicile proteinei de origine animală. Grăsimile din semințele de soia sunt: palmitină, stearină, oleină, linoleina, fitosterina, colesterină și lecitină. Uleiul obținut din soia conține 75-85% acizi grași nesăturați.

Cultivarea plantei de soia a început în estul Asiei și s-a extins pe tot mapamondul. Se cultivă în cantități mari și în România, fiind foarte rentabilă și un predecesor excelent pentru alte culturi, lăsând solul bogat în azot

În alimentație se utilizează atât semințele, cât și păstăile și plantele tinere. Din soia se produce o gamă largă de produse - lapte vegetal, brânză vegetală, surogat de cafea, ciocolată, din făina de soia se pot obține produse de brutărie, iar uleiul din semințele de soia este folosit la gătit și în salate, dar și pentru producerea margarinei. Fibrele proteice din șroturile de soia sunt utilizate în obținerea de „carne vegetală” cu care se prepară o mulțime de alte produse - pateuri, mezeluri etc.Plantă este foarte valoroasă în furajarea animalelor, iar uleiul de soia se mai folosește și în producerea de săpunuri, vopseluri, mase plastice. La nivel mondial în producția de ulei vegetal soia ocupă locul al doilea, după palmier.

Soia este utilizată în producția de alimente, hrană pentru animale și combustibili, dar și în scopuri industriale. Prin zdrobirea semințelor de oleaginoase se obține ulei și făînă. Uleiul vegetal este utilizat în general în industria alimentară sau pentru a produce biomotorină, în timp ce făina de oleaginoase este o componentă importantă a hranei pentru animale.

Există 3 moduri de a extrage ulei și șrot de soia din boabele de soia:

Cel mai frecvent utilizat în întreaga lume este extracția cu solvent - majoritatea boabelor de soia sunt extrase cu solvent. Această metodă extrage efectiv uleiul din boabe și numai 1,5% ulei rezidual poate fi găsit în șrotul de soia.

A două metodă constă în extracția mecanică a fulgilor de soia cu o presă cu șurub pentru extragerea uleiului, fără a utiliza nici un solvent. Se produce astfel mai puțîn ulei și o masă de șrot de soia bogată în grăsimi.

A treia metodă combină extrudarea și expulzarea fulgilor de soia și nici una din metode nu utilizează solvent pentru extracția uleiului.