Producțiile agricole europene prin ochii Americii

Ultimul raport USDA din 12 Mai nu a adus surprize semnificative asupra producțiilor așteptate în aceast an dar cel mai probabil a ridicat niște sprâncene în rândul analiștilor când vine vorba de consumul estimat. Neluând în calcul potențialele efecte ale crizei economice în care deja am intrat, Ministerul Agriculturii din SUA folosește cifre mai mult decât optimiste în ceea ce privește consumul furajer, atât domestic cât și mondial. Mai mult, în plin scandal politic, SUA estimează nu numai că acordul cu China va fi dus la bun sfârșit în termenii negociați inițial dar că vor putea vinde chiar mai multe cereale guvernului celei de-a două economii a lumii.

Mulți participanți la piața cerealelor se întreabă în acest moment dacă această mișcare a raportului USDA nu este cumva una de a opri libera cădere a prețurilor cerealelor, oferind un echilibru cererii și ofertei mondiale.

Revenind la producții, să trecem în revistă previziunile americanilor referitor la situația din Europa:

1. Producția totală de cereale 274 milioane tone, în scădere cu 10 milioane față de 2019 dar încă în top 5 al ultimilor 15 ani. Din păcate mare parte din această scădere vine din SE Total pe fondul secetei drastice din ultima jumătate de an.
2. Producție totală de grâu 143 milioane tone, în scădere cu cca 12 milioane tone față de 2019 și mult sub media ultimilor 5 ani. Consumul a fost redus în consecință, cel mai mult pe partea furajeră (minus 5 milioane tone) unde se estimează că industriile procesatoare vor folosi mai mult porumb, orz sau alte cereale, în detrimentul grâului. Totodată exporturile din EU au fost tăiate cu 3 milioane tone versus 2019, estimare mai mult decât justificată.
3. Producția de porumb în Europa a fost crescută cu minim 1 milion de tone la 68 milioane, la care se adaugă și mai multe importuri față de 2019, totul în tentativa de a stimula consumul furajer cu un produs mai ieftin. A se lua în calcul faptul elementar că Uniunea Europeană este importator de porumb an de an, față de situația grâului, unde suntem cel mai mare exportator mondial, în concurență directă cu Rusia.
4. Producția de orz este stabilă față de 2019 – 63 milioane tone, ridicându-se cu 1 milion tone consumul intern și scăzând exporturile, din nou pentru același motiv explicat la punctele 2-3.

Alte cifre care dau mai multă liniște procesatorilor/consumatorilor de cereale sunt și următoarele:

SUA va însămânța o suprafață record de porumb în această primăvară – 39.27 mil hectare.

Deși în Europa producția de grâu este mai mică față de 2019, producția totală a principalilor exportatori de grâu este mai mare:

• EU 143 milioane
• Rusia 77 milioane
• SUA 51 milioane
• Argentina 21 milioane
• Australia 24 milioane

În orice caz, lucrurile nu sunt definitive încă, cifrele de mai sus reprezentând cel mai bun scenariu al producției Europene, unul în care totul va decurge perfect până în momentul recoltării. Pentru a nu fi părtinitori, privind din perspectiva consumului, cifrele sunt optimiste, după cum am spus mai sus. Așteptăm cu interes următorul raport USDA.

Sursa: FC Stone

Autor: Leonardo Lambrea – Head of Trade – Ubm Agri Trade

Data articolului: 19.05.2020